Folclor

În ultimii ani, conform prevederilor de valorificare a folclorului românesc, au apărut foarte multe culegeri folclorice, cuprinzând datini și obiceiuri din diferite regiuni ale țării. Însă din zona mijlocie a râului Târnava Mare s-au cules și publicat mai puține piese folclorice, ale căror valoare artistică și bogăție de imagini nu este mai prejos decât altele de aceeași natură din alte regiuni ale țării. În cele ce urmează vom face o scurtă prezentare a portului, artei populare, datini de Crăciun și obiceiuri de nuntă din zona Dîrlosului.

1. Portul și arta populară
În zilele de sărbătoare, atât la Biserică cât și la horă fetele și flăcăii dîrloșeni își puneau straiele de sărbătoare. Femeile aveau ”ie” cu cheițe bogate, al căror negru strălucitor prin iscusința mâinilor tinere primea un farmec aparte pe albul iilor. Apoi ”rocherele” și ”foițele” țesute în lungile seri de iarnă sunt la noi mai frumoase decât în orice altă zonă. Pe cap putau ”năfrămi” cu ciucuri sub care erau frumos aranjate codițele bogate. În picioare de obicei purtau opinci iar, mai târziu ”papuci întregi”, niște ghete speciale ai căror pereți treceau de nivelul gleznei.
Bărbații purtau iarna ”cioareci” din pănură albă, iar vara pantaloni de in amestecat cu cânepă, țesuți de harnicele soții. Peste o cămașă simplă purtau o altă cămașă frumos împodobită în regiunea gâtului cu ”puișori”. Frumoase betițe cusute cu arnici colorat împodobeau și mănecile. Aceste cămăși erau lungi până la genunchi. Iar peste mijloc se încingeau cu frumoase ”șerpare” împodobite cu motive vegetale. Se încălțau cu opinci iar mai târziu cu papuci bărbătești.
Pe cap purtau pălării țărănești specifice acestei zone, care sunt de culoare neagră, ușor bombate, cu boruri de cel mult 2 cm. Iarna purtau haine de pănură de culoare maro, cu gulere împodobite cu piei de miel iar pe cap purtau căciuli de astrahan.
Casele țăranilor dîrloșeni sunt împodobite cu un pat acoperit de mai multe covoare lucrate de dîrloșene cu ”povină”-o lână special lucrată-pe care sunt douăsprezece perne a căror față este fie țesută la război, fie lucrată în ”muște” în serile de șezătoare. Mai aveau un dulap și o ladă de haine, acoperită de asemenea cu un covor.

2. Datini de Crăciun
Sărbătoarea ”Nașterii Domnului” se bucura la Dîrlos de un fast mai mare decât orice altă sărbătoare. Colindele sunt de o frumusețe și un farmec aparte, conținutul lor dogmatic fiind foarte bogat. În ajunul Crăciunului toți colindătorii se strâng în fața bisericii. Se urcă apoi în clopotniță, se trag clopotele și se bate toaca. Împreună cu clopotarul urcă și un grup de bărbați și după ce s-au tras clopotele și cântă ”Trei păstori se întâlniră” și după fiecare tragere a clopotelor se cântă o altă colindă ”Nouă azi ne-a răsărit” și Troparul Nașterii: „Nașterea Ta Hristoase...”
Pe urmă se coboară din turnul clopotniță și împreună cu credincioșii ce așteptau în fața bisericii se îndreaptă spre casa parohială unde se colindă o altă serie de colinzi ”Aseară pe-nserate”, ”Sus la poarta raiului”, tematica colindelor referindu-se atât la nașterea pruncului Iisus cât și la crearea și căderea omului în păcat ”Dumnezeu de la-nceput”, sfârșitul lumii și mântuirea omului ”Numai Tu Doamne vei ști, când îi sfârșitul lumii” etc.
Aceste obiceiuri sunt foarte vechi, Ilarie Chendi mentionându-le în 1892 desfășurându-se în același fel ca și azi în nuvela ”Seară de Crăciun”.
O colindă deosebit de răspândită între credincioșii din Dîrlos și care se remarcă printr-un conținut dogmatic deosebit de bogat este ”Toată legea creștinească”.
 
3. Obiceiuri de nuntă
Tradițiile legate de nuntă pe Valea Târnavei Mari sunt dintre cele mai frumoase din țară. Practic, ceremoniile legate de nuntă începeau de la logodnă. După ce tinerii s-au hotărât să se căsătorească urma ceremonia bunei-învoiri, cei doi tineri pe rând fiecare cu familia lor vizitându-și viitorul tovarăș de conviețuire. Apoi se organiza ”tocmeala”-logodna ce se desfășura la casa miresei.
După îndătinata slujbă bisericească mirele cu rudele lui, dar numai bărbați-se deplasau la casa miresei unde de asemenea erau întâmpinați numai de bărbați rude ale miresei. În timpul petrecerii de la casa miresei, un grup de fete și feciori veneau aici și cântau mai multe cântece populare și romanțe: ”De ce m-ați dat de lângă voi?”, ”De-ar fi mândra-n deal la cruce”, ”Ia-ți mireasă ziua bună”, ”Liliacul” și încheia cu ”Mulți ani trăiască!”. În acest timp, cei doi tineri logodnici ieșeau în pridvor și după ce tineretul își încheia repertoriul era servit cu vin, cozonac și lichiu.
Încheiată fiind logodna, la timpul stabilit se serba oficierea cununiei. În Dîrlos erau două feluri de ceremonii legate de Taina Căsătoriei.
Dacă fata era din satul vecin nunta se făcea cu călărași, iar dacă era din sat se făcea cu carul cu boi.